Hezbollah a construit în Liban un stat în cadrul unui stat. Are o miliție estimată a fi mai mare decât armata libaneză, propriul său sistem bancar și instituții de asistență socială și propriile lanțuri comerciale. Dar Hezbollah are și un partid politic care participă la alegeri. La ultimele alegeri, cele din 2022, Hezbollah a câștigat 13 locuri, dar blocul politic care îl susține și-a asigurat 62 din cele 128 de locuri ale parlamentului libanez.
Potrivit sistemului sectar de împărțire a puterii din Liban, președinția trebuie să fie deținută de un maronit, confesiunea creștină majoritară din țară, afiliată cu Papa de la Roma. Dar de aproape doi ani Hezbollah a blocat orice încercare de a alege un președinte, altul decât candidatul său preferat, Suleiman Frangieh, nepotul unui fost președinte.
Într-o predică de duminică, la mijlocul lunii septembrie, Patriarhul maronit al Libanului, Bechara Rai, i-a atacat pe cei care încearcă să destabilizaze țara din interior.
„Există facțiuni în societatea noastră care doresc ca Libanul să fie un teritoriu vacant, unde își pot pune în aplicare planurile fără interferența unui stat, a legilor sau a unei constituții.”, a spus el în timpul unei predici în orașul nordic Mayfouk, potrivit Agenției Naționale de Știri (NNA) din Liban.
„Când fiecare grup începe să simtă că Libanul aparține altcuiva, Libanul nu mai aparține nimănui. Devine o bucată de pământ împărțită între invadatori care jefuiesc o țară pe care nu o dețin”, a continuat el, fără a numi în mod explicit Hezbollah sau Iran.
Patriarhul și-a exprimat de multă vreme nemulțumirea că Hezbollah a târât Libanul în conflicte regionale. De când Hezbollah a inițiat ostilitățile cu Israelul pe 8 octombrie 2023, criticile sale au devenit un element de bază al discursurilor sale publice. Dar acesta nu s-a limitat doar la Hezbollah, ci s-au extins și asupra Israelului. Într-o predică din urmă cu trei săptămâni, el și-a exprimat „mâhnirea profundă pentru bilanțul devastator cauzat Libanului de atacurile aeriene israeliene”, descriindu-le ca fiind „lipsite de umanitate”.
Într-o predică anterioară din 25 august, Rai a deplâns marginalizarea maroniților în statul libanez.
„Țara se confruntă cu cea mai periculoasă fază din istoria sa. Trebuie să ne amintim de epoca de aur a Libanului, în timpul căreia puterea era în mâinile maroniților”, a spus el, după cum a raportat cotidianul libanez L’Orient-Le Jour.
Comunitatea creștină, o comunitate divizată
Odată coloana vertebrală a societății libaneze, creștinii și-au văzut numărul și influența redusă progresiv în ultimele decenii.
Miezul geografic istoric al Libanului, Muntele Liban, a fost cândva o zonă autonomă cu majoritate creștină sub dominația otomană. Când mandatul francez a preluat controlul după prăbușirea Imperiului Otoman în 1923, alte regiuni cu majoritate musulmană au fost încorporate, dând treptat formă țării moderne Liban. Aria geografică a fost extinsă, dar populația creștină a fost redusă procentual.
După obținerea independenței în 1943, Libanul a trebuit să ia în considerare mozaicul său religios, care include creștini maroniți și ortodocși, musulmani suniți și șiiți, druzi, armeni, alawiti și alte minorități. Constituția a fost scrisă astfel încât să garanteze reprezentarea a 18 grupuri religioase distincte în guvern, armata și serviciile civile.
Cele mai înalte trei funcții – președintele, prim-ministrul și președintele Parlamentului – sunt împărțite între un creștin maronit, un musulman sunnit și, respectiv, un musulman șiit. Cu toate acestea, acest sistem de împărțire a puterii a devenit unul de patronaj și corupție.
Niciun recensământ național nu a fost efectuat din 1932 pentru a evita perturbarea echilibrului delicat de putere, dar se crede că populația creștină s-a diminuat semnificativ, reprezentând acum aproximativ o treime din populație, în timp ce populația musulmană, în special cea șiită, a crescut.
Pentru a complica și mai mult lucrurile, creștinii sunt, de asemenea, împărțiți în loialitatea lor politică. În timp ce comunitatea creștină ortodoxă, mai mică, este în general pro-siriană și, prin urmare, sprijină Hezbollah, maroniții sunt divizați.
Partidul Forțelor Libaneze Maronite, condus de Samir Geagea, este cel mai important oponent creștin al Hezbollah, deținând 18 locuri în parlament. Este aliat cu un al partid creștin mai mic, Kataeb (Falanges), care deține patru locuri și este condus de Samy Gemayel.
Ambii lideri au fost critici vocali ai Hezbollah-ului și a acțiunilor sale militare împotriva Israelului, care riscă să tragă țara într-un conflict prelungit și distructiv.
Liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, a respins criticile lor. Într-un discurs din 6 august, el și-a acuzat oponenții autohtoni că se bucură de „restaurante și activități de agrement”, în timp ce membrii Hezbollah s-au sacrificat luptând în sud. „Suntem pasionați de securitatea țării noastre și a infrastructurii noastre și suportăm greul, astfel încât restul populației să nu fie afectată”, a spus Nasrallah.
Dar Hezbollah are sprijinul altor două partide creștine: Mișcarea Patriotică Liberă (FPM) și Marada.
Primul a fost fondat de fostul președinte Michel Aoun și este condus de ginerele lui Aoun, Gebran Bassil. La alegerile din 2022 a câștigat 18 locuri, dar de atunci, un număr dintre membrii săi au plecat sau au fost epurați de Bassil.
În ultimele luni, patru parlamentari FPM au demisionat sau au fost epurați din cauza dezacordurilor cu conducerea lui Bassil. Din 2015, aproximativ o duzină de membri importanți au demisionat.
La începutul lunii septembrie, cei patru s-au întâlnit cu Patriarhul Rai în reședința de vară a acestuia din nordul Libanului pentru a discuta despre ruperea blocajului prezidențial și întărirea unității creștine, a raportat L’Orient Le Jour, ceea ce ar putea reprezenta o schimbare semnificativă în politica partidelor creștine. Cei patru au discutat despre crearea unei noi entități politice.
Cel de-al doilea partid creștin pro Hezbollah este Marada, a cărui bază se află în nordul țării. Are doar două locuri în parlament, dar liderul său, Suleiman Frangieh, este candidatul preferat al Hezbollah la președinția Libanului.
Dacă e să tragem o concluzie după rezultatele alegerilor din 2022, putem spune că aproximativ 52% dintre creștinii din Liban sunt anti Hezbollah, în timp ce 48% sunt pro Hezbollah. În același timp, conform unui sondaj de opinie din 2010, 97% din creștinii din Liban au o părere nefavorabilă despre evrei.
- David Ben-Gurion, Planul Dalet și epurarea etnică a Palestinei - 15 octombrie 2024
- Datoria externă a României a explodat! Guvernanții au amanetat viitorul generațiilor următoare - 15 octombrie 2024
- Cum este perceput Hezbollah de comunitatea creștină din Liban - 13 octombrie 2024
Stiind ca Hamas este o organizatie terorista emanata din serviciile secrete israeliene, nu m-ar suprinde ca Hezbollah sa aiba aceeasi initiatori , indiferent de ceea ce afiseaza la prima vedere . Conflictele interminabile sunt in opinia mea intretinute deliberat de ” fratii ” aceleiasi Mame , Israel . Cu scopul destabilizarii in prima etapa, a alungarii poporului autohton in a doua etapa si cu largirea teritoriala a Israelului in a treia etapa prin anexarea Libanului, Siriei, Irakului, Iordaniei, Yemenului, Egiptului la actualul Israel, cu ajutor din interior bineinteles.
Caci evreii sunt maestri recunoscuti la infiltrare, intriga si conspiratie, aruncind intotdeauna vina pe altii si prezentindu-se ca victime perpetue ale unei persecutii pe care ei sint cei ce o creaza in primul rind .
Privitor la Imperiul Otoman, acesta a fost si el – ca toate celelalte imperii sau state – sapat din interior de diversii agenti aflati in organizatii secrete de tipul Tinerii Turci ai lui Ataturk, care si el era bineinteles evreu . Care avea si el ca toti evreii conspiratori un singur tel, acela de creare a unui stat planetar dominat si stapinit de evrei .
Articolul fiind de altfel foarte bun si explicit, reusind sa capteze atentia si aducind numeroase informatii nestiute de prea multi . Oricum, pe tema celor ce au facut si fac evreii din oameni si din vietile lor se pot scrie lucrari de lungimea Marelui Zid Chinezesc, si tot ar mai ramine o multime de spus .
O lucrare remarcabila in acest sens a fost scrisa de Edouard Drumont , scriitor francez, cu denumirea de ” La France juive „, care aduce in fata ochilor lumea in care traim noi acum, desi lucrarea a fost scrisa la jumatatea secolului XIX , cu peste 150 de ani in urma .