Pentru că, pe fondul procesului electoral din această perioadă, cu recurență s-a folosit acuzația de legionarism pentru demonizarea unor candidați, în ultimile zile ajungându-se la paroxism cu folosirea acestei marote, consider de datoria mea să fac public câteva precizări.
Demersul meu este în afara oricărei poziționări politice, vizând EXCLUSIV reconsiderarea ADEVĂRULUI ISTORIC.
Mișcarea Legionară nu a fost și nu este în nici un fel implicată, prin candidați, în procesul electoral. Supusă interdicției de a activa la nivel instituțional sau de a-și promova doctrina, ca urmare a unei legi neconstituționale și ilegitime (ce contrazice însăși fundamentele dreptului Uniunii Europene), lege adoptată în 2015 la presiunile unui influent lobby extern, Legiunea continuă să existe, ca stare de spirit, prin toți reprezentanții ei LEGITIMI, ce și-au însușit valorile și principiile sale morale. Toți politrucii care astăzi, parcă la ordin, s-au activat, utilizând termenul „legionar” în sensul cel mai diabolic cu putință, trebuie să țină seamă că Mișcarea Legionară este reprezentată LEGITIM în România prin oameni care și-au dedicat zeci de ani din viață, nu fără sacrificii, pentru asigurarea continuității acestei mișcări ce a marcat profund și pozitiv istoria României din ultimul secol, dând mii și mii de jertfe inocente pentru ridicarea unei Românii puternice, libere și temătoare de Dumnezeu, întemeiate pe valorile democrației și statului de drept.
Nu mă voi feri să îmi exprim și de această dată admirația față de o mișcare ce a constituit, în România, principala forță de opoziție față de comunism, distingându-se – după ocuparea țării de către Rusia Sovietică – în primele rânduri ale Rezistenței armate anticomuniste. Acest fenomen unic în istoria românească nu trebuie să fie târât în murdăria jocurilor unei clase politice fetide, care – prin incompetență, corupție și venalitate – a împotmolit România într-un marasm în primul rând moral.
Iar românii, în special tinerii, care astăzi caută pe internet referințe despre legionarism, sunt invitați să le caute la sursă, adică adresându-se acelor reprezentanți LEGITIMI ai fenomenului legionar, care după 1989 s-au aflat în permanență alături de bravii supraviețuitori ai represiunii totalitare, care a făcut zeci de mii de victime în lagăre și în închisorile politice.
–SCURT EXCURS ISTORIC. CE ESTE MIȘCAREA LEGIONARĂ–
Apărută în 1927, din frământările mișcării naționaliste românești, în contextul unei societăți torsionate de adânci crize sociale, economice și mai ales morale, pe fondul unei vieți publice animate de o clasă politică devorată de imoralitate și corupție, întemeiată de un grup de foști lideri ai studențimii române din deceniul al treilea al secolului trecut, Legiunea Arhanghelul Mihail, cunoscută îndeobște ca Mișcarea Legionară, a constituit un curent de reînviere națională printr-o educație severă, pe coordonatele învățăturii Bisericii creștine și în spiritul valorilor culturale autohtone. Întemeietorul și liderul său, Corneliu Zelea Codreanu, și-a atras admirația unei părți covârșitoare a elitei culturale și politice interbelice, reușind să coaguleze în jurul său sute de mii de tineri care și-au făcut din el un model de integritate.
Anticomunistă, naționalistă și monarhistă, cu pronunțate preocupări de ordin social, Mișcarea Legionară s-a dorit a fi, în primul rând, o școală de formare a caracterelor, care să genereze un model nou de om, cu o conduită eroică, ascetică, înclinată spre jertfa pentru binele public, cultivând spiritul civic și punând patria și neamul mai presus decât interesul propriu. Supraviețuitorii deceniilor de cruntă represiune dezlănțuită asupra ML în secolul trecut au relevat contemporanilor un stil uman caracterizat prin elevație, conduită civilizată în limbaj și comportament, corectitudine desăvârșită, toleranță și spirit dezinteresat.
Între 1938 și 1989, legionarii au fost ținta predilectă a tuturor totalitarismelor, fie ele de dreapta sau de stânga, zeci de mii dintre ei trecând prin închisorile dictaturilor carlistă și antonesciană, dar și prin lagărele naziste din Germania (la Dachau, Buchenwald și Rostok, în 1942-1944), o mare parte fiind exterminați în malaxorul totalitar. În cei 45 de ani de dictatură comunistă, îi regăsim în pondere covârșitoare în majoritatea grupurilor de rezistență armată din Carpați și din Dobrogea, dar și în lagărele și închisorile comuniste, unde mii dintre ei și-au lăsat osemintele. După 1945, conducerea legionară din Occident, nu numai că a fost absolvită de acuzația de nazism și crime împotriva umanității, dar au stabilit colaborări reale cu marile democrații occidentale. De altfel, pe baza experienței din perioada războiului, ML și-a reconsiderat poziția față de democrația de tip occidental, apreciind-o, cu toate lipsurile ei, drept cea mai adecvată tehnică de guvernare din toate cele experimentate de umanitate în istoria ei, poziție reiterată de conducerea legionară în 1990, printr-o declarație politică. Atașamentul legionarilor față de valorile democratice a fost consfințit atât prin prezența lor în Rezistența anticomunistă din țară, cât și prin participarea cu numeroși voluntari la amplul proiect de parașutare a unor insurgenți în România ocupată de sovietici, pentru încurajarea rezistenței armate. Capturați de Securitate, acești eroi au fost condamnați și executați, alături de legionarii care îi găzduiseră, în 1953, la Fortul 13 Jilava.
Reprezentanți de vază ai ML, precum Ion Gavrilă Ogoranu – șeful rezistenței armate anticomuniste din Munții Făgărașului, ori preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa, au fost salvați din ghearele Securității comuniste prin intervenții ale unor președinți ai Statelor Unite ale Americii.
După Revoluția din Decembrie 1989, legionarii s-au aflat alături de forțele democratice și anticomuniste, în lupta pentru înlăturarea de la conducerea României a structurilor fostului regim comunist și ale Securității, năzuind la reinstaurarea în țară a statului de drept și unei reale democrații, la restaurarea formei monarhice de guvernământ, înlăturată prin forță de ocupația sovietică în 1947.
În 1993, după o prealabilă întâlnire organizată la Budapesta (vara lui 1992) între conducerea din exil, în frunte cu Horia Sima, și comandanți legionari din țară, Grupul de Comandă consfințit la conducerea ML din țară, în frunte cu comandanții legionari Nistor Chioreanu și Virgil Mateiaș, a inițiat reînființarea Partidului “Totul pentru Țară” (formula juridică și politică de funcționare a Mișcării Legionare desființată în urma instaurării dictaturii carliste în 1938). Urmare a obstrucțiilor procuraturii neocomuniste, organizația a putut funcționa mult timp doar sub titulatura “Pentru Patrie”, reușind în anul 2012 să-și recapete oficial titulatura istorică. În acest cadru legal, gradele legionare și militanții supraviețuitori ai celor 50 de ani de represiune au înțeles să formeze, timp de 22 de ani, tinere cadre care să își însușească doctrina și nivelul de trăire morală caracteristic valorilor Mișcării Legionare, contribuind – cu răbdare și tact – la crearea unei jurisprudențe pe baza căreia statul român ajunsese, până în 2015, să accepte existența oficială a acesteia. În 2005 a devenit președinte al partidului însuși luptătorul Ion Gavrilă Ogoranu. Dizolvat în 2015, printr-un abuz al Justiției, la presiuni externe, Partidul “Totul pentru Țară” a constituit formula instituțională legitimă de manifestare a ML în România postcomunistă. Deși dizolvat, el a lăsat în urma sa o nouă generație de legionari consfințiți prin depunerea legămintelor, care au calitatea de a reprezenta cu cinste o poziție legionară legitimă. Nu trebuie uitată contribuția dlui Șerban Suru, care pe cont propriu, în cadrul grupării sale, a dus o meritorie luptă de afirmare juridică și politică a drepturilor la existență și afirmare a ML în societatea de după 1990.
POST SCRIPTUM
Nu voi încheia înainte de a sublinia aberația asocierii, de către politrucii acestor zile, a ideii de legionarism cu aceea a unei filiații proruse. Absurdul acestei asocieri este strident, în condițiile în care este notorie contribuția legionarilor, alături de partidele istorice și toate forțele anticomuniste, la eforturile de înscriere a României pe calea integrării în structurile euro-atlantice. Paradigma geostrategică în care se află astăzi România, și pe care o considerăm ireversibilă, se datorează în mare parte și Mișcării Legionare, care s-a menținut pe această poziție politică, față de care continuăm să rămânem consecvenți.
Florin Dobrescu
București, 26.11.2024
- Mărturisire. Despre Mișcarea Legionară și alte sperietori ale acestor zile - 26 noiembrie 2024
- A mai plecat un luptător făgărăşean. Vasile Bucelea: Prezent! - 17 august 2024
- STRIGOIUL - 4 iulie 2024
Un comentariu la „Mărturisire. Despre Mișcarea Legionară și alte sperietori ale acestor zile”