Ocupați fiind cu ce se întâmplă în România, am ignorat să relatăm ce se mai întâmplă în lume. Iar ce se întâmplă în Siria e extrem de grav. Războiul civil care intrase într-un fel de pauză s-a reactivat. Grupurile rebele care luptă pentru detronarea președintelui Bashar al-Assad, au lansat o ofensivă fulger în urmă cu 10 zile. Ținta lor este Damascul. În decurs de câteva zile aceștia au reușit capturarea, practic fără nici o rezistență, a câtorva orașe importante din nord vestul Siriei. Au căzut rând pe rând Alep, Hama și Homs, ultimul în cursul zilei de sâmbătă. Absolut inexplicabilă este retragerea armatei siriene rând pe rând din toate orașele menționate mai sus lăsând în urmă echipament militar greu, inclusiv avioane de vânătoare și tancuri în perfectă stare de funcționare.
Războiul civil sirian a început în urmă cu 13 ani, odată cu declanșarea Primăverii Arabe, escaladând ulterior într-un conflict sângeros, cu mai multe fațete, care a implicat grupuri interne de opoziție, facțiuni extremiste și puteri internaționale, inclusiv Statele Unite, Iran și Rusia. Peste 500.000 de sirieni au murit, iar alte milioane au fugit din casele lor.
Iată un ghid pentru înțelegerea conflictului
Care este situația pe teren?
În puțin peste o săptămână, forțele rebele siriene au ocupat o mare parte din nord-vestul Siriei în urma unei ofensive fulger care a reactivat războiul civil. După ce săptămâna trecută au capturat cea mai mare parte a orașului Alep, rebelii au alungat joi trupele guvernamentale din orașul Hama. Sâmbătă au ocupat orașul strategic Homs, al treilea ca mărime din Siria, următoarea țintă fiind Damascul.
Homs se află la intersecția dintre principalele autostrăzi, inclusiv una care duce la Damasc.
În estul Siriei, într-un alt semn al slăbirii controlului guvernului Assad, o forță condusă de kurzi a declarat că a ocupat orașul Deir al-Zour. Dincolo de principalele progrese ale forțelor rebele, guvernul pare să piardă controlul și asupra altor zone. Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, un grup britanic de monitorizare a războiului, a declarat că orașul Sweida, la sud de Damasc, nu mai este sub control guvernamental.
Cine se lupta?
Guvernul sirian
De o parte avem forțele guvernamentale siriene de sub comanda lui Bashar al-Assad, președintele Siriei. Acesta se află la putere din 2000, face parte din familia care conduce Siria din 1970, de când tatăl său, Hafez al-Assad, a preluat puterea în urma unei lovituri de stat. Cei din familia al-Assad sunt alauiți, o sectă minoritară care este o ramură a islamului șiit.
Bashar al-Assad s-a prezentat inițial ca un reformist modern, dar a răspuns protestelor pașnice din timpul Primăverii Arabe cu represiuni brutale, ceea ce a declanșat o revoltă la nivel național.
După câțiva ani de război, guvernul Assad a recuperat cu ajutorul Iranului, Rusiei și miliției Hezbollah din Liban o mare parte din teritoriul pe care-l pierduse anterior în fața rebelilor. Dar acești aliați ai săi au suferit pierderi grele în alte conflicte, ceea ce l-a lăsat pe al-Assad într-o poziție vulnerabilă.
Hayat Tahrir al-Sham
Hayat Tahrir al-Sham (HTS), în traducere Organizația pentru Eliberarea Levantului, este urmașa unor grupuri islamiste radicale formate la începutul războiului civil din Siria, atunci când jihadiștii au format Frontul Al Nusra pentru a lupta împotriva forțelor pro-Assad.
Grupul a avut legături timpurii cu Statul Islamic și apoi cu Al Qaeda. Dar până la jumătatea anului 2016, Frontul Nusra a încercat să se reformeze și să renunțe la rădăcinile extremiste, unindu-se împreună cu alte câteva facțiuni pentru a înființa Hayat Tahrir al-Sham. Statele Unite și alte țări occidentale îl consideră încă un grup terorist.
Liderul grupului, Abu Mohammad al-Jolani, a declarat pentru The New York Times că scopul său principal este „eliberarea Siriei de acest regim opresiv”. Organizația sa a încercat să câștige legitimitate furnizând servicii sociale locuitorilor din Idlib.
Forțele kurde
Forțele din minoritatea etnică kurdă din Siria au devenit principalul partener local al Statelor Unite în lupta împotriva Statului Islamic din Siria, sub steagul Forțelor Democratice Siriene. După ce gruparea Statul Islamic a fost învinsă în mare măsură, forțele conduse de kurzi și-au consolidat controlul asupra orașelor din nord-est, extinzând o regiune autonomă pe care o controlau acolo. Dar pe lângă luptele cu forțele siriene, kurzii se confruntă și cu Turcia, inamicul lor de multă vreme. Turcia îi consideră pe kurzii din Siria ca făcând parte dintr-o mișcare insurgentă separatistă kurdă.
Există, de asemenea, multe alte miliții siriene care luptă cu propriile lor agende și credințe.
Dar puterile străine?
Turcia
De la începutul războiului civil, armata turcă a lansat mai multe intervenții militare peste granița cu Siria, mai ales împotriva forțelor conduse de kurzii sirieni. Turcia controlează acum efectiv o zonă de-a lungul graniței de nord a Siriei.
Turcia sprijină, de asemenea, facțiuni precum Armata Națională Siriană, o coaliție de grupuri armate de opoziție siriene. Analiştii spun că probabil că a dat aprobare tacită ofensivei conduse de Hayat Tahrir al-Sham.
Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a transmis vineri un mesaj de susținere a rebelilor. „Idlib, Hama, Homs și, desigur, ținta este Damascul”, a spus Erdogan reporterilor după rugăciunile de vineri la Istanbul, potrivit presei de stat turce. „Marșul opoziției continuă. Dorința noastră este ca acest marș în Siria să continue fără incidente.”
Rusia
De-a lungul războiului civil din Siria, Rusia a fost unul dintre cei mai loiali susținători ai lui Assad, trimițând trupe ruse și avioane de luptă în sprijinul acestuia. A menținut o prezență militară strategică în Siria cu baze aeriene și navale, pe care le folosește pentru a sprijini operațiunile militare din regiune.
Din cauza războiului de uzură din Ucraina, analiștii spun că Rusia nu a reușit să sprijine guvernul Siriei la fel de puternic ca în trecut. Atacurile aeriene rusești care au încercat să încetinească înaintarea rebelilor au fost relativ rare.
Iran și Hezbollah
Siria este o parte esențială a „axei de rezistență” a Iranului, o rețea de țări și grupuri care include Hezbollah, Hamas și Houthii din Yemen, care speră să distrugă Israelul și să reducă influența americană în Orientul Mijlociu.
Iranul trimite arme către Hezbollah prin Irak și Siria. Iranul și Hezbollah au răsplătit favoarea trimițând mii de militanți să lupte de partea lui al-Assad în timpul războiului civil.
Vineri, Iranul a început să-și evacueze consilierii și personalul militar din Siria, potrivit oficialilor regionali și a trei oficiali iranieni, semn al incapacității Iranului de a ajuta la menținerea președintelui Bashar al-Assad la putere.
Statele Unite
Rolul SUA în războiul civil sirian s-a schimbat de mai multe ori. Administrația Obama a sprijinit inițial grupurile de opoziție în revolta lor împotriva guvernului, oferind arme și antrenament, cu efect limitat.
După ascensiunea Statului Islamic în 2014, forțele americane au luptat împotriva grupării teroriste cu lovituri aeriene și asistență pentru forțele kurde, apoi au rămas în nord-estul Siriei pentru a preveni o renaștere a ISIS. Președintele Donald J. Trump a retras multe dintre aceste forțe în 2019, dar Statele Unite încă mențin aproximativ 900 de soldați americani în zonele de foraj petrolier controlate de kurzii din nord-est și o garnizoană în sud-est, lângă granițele Siriei cu Irak și Iordania.
Israel
Activitățile militare ale Israelului în Siria s-au concentrat în principal pe atacuri aeriene împotriva Hezbollahului și a țintelor iraniene, în special personalului militar de rang înalt, instalațiilor de producție de arme și coridorul de transport pe care Iranul îl folosește pentru a trimite arme către Hezbollah.
Ce ar însemna o victorie rebelă?
Rebelii spun că scopul lor este să-l înlăture pe al-Assad și nu este clar ce s-ar întâmpla dacă acesta ar cădea. Multe țări din comunitatea internațională ajunseseră să-l accepte pe acesta ca lider al Siriei, chiar și după ce a zdrobit violent protestele opoziției siriene și a folosit arme chimice interzise la nivel internațional.
Pentru multe țări, al-Assad oferă o aparență de control, în timp ce o preluare a puterii de către grupurile rebele amenință să distrugă echilibrul fragil din regiune. Unele state arabe au început anul trecut să normalizeze relațiile diplomatice cu regimul Assad, după ce l-au evitat ani de zile.
În mod public, oficialii americani au fost precauți cu privire la Hayat Tahrir al-Sham. Dar în interiorul guvernului SUA, unii oficiali cred că pivotarea grupului către pragmatism este reală și că liderii săi știu că nu-și pot realiza obiectivul de a se alătura sau de a conduce guvernul sirian dacă grupul este văzut ca o organizație jihadistă.
Indiferent dacă rebelii reușesc sau nu, principalii jucători regionali – Israel, Iran și Turcia – au cu toții o miză în rezultatul acestui război, ceea ce înseamnă că ce se va întâmpla acolo în următoarele zile va afecta nu doar Orientul Mijlociu, ci și puteri globale precum Statele Unite si Rusia.
Un conflict de durată
Războiul din Siria a început în 2011 cu o revoltă pașnică împotriva guvernului și s-a transformat într-un conflict complex care a implicat rebeli înarmați, extremiști și alții.
Originile: Conflictul a început când sirienii s-au ridicat pașnic împotriva guvernului președintelui Bashar al-Assad. Protestele au fost zdrobite de o manieră violentă. Protestatarii au răspuns în mod similar, astfel ajungându-se la război civil.
Pe fondul haosului, minoritatea etnică kurdă a Sirieia preluat treptat teritoriul pe care îl vedea ca fiind al său. Statul Islamic a capturat părți din Siria și Irak în 2014 și a declarat acel teritoriu „califatul” său, destabilizand și mai mult regiunea.
Intervenții străine: Al-Assad a primit sprijin vital din partea Iranului și Rusiei, precum și a grupării militante libaneze Hezbollah. Rebelii au fost sprijiniți de Statele Unite și de state arabe bogate în petrol, precum Arabia Saudită. Turcia a intervenit și ea pentru a opri avansul milițiilor kurde.
Războiul a ucis sute de mii de oameni și a strămutat milioane.
Sursa: New York Times
- Momentul adevărului - 18 decembrie 2024
- Ghid explicativ al războiului civil și al schimbărilor rapide care au loc chiar acum în Siria - 8 decembrie 2024
- Rezultate și perspective electorale - 2 decembrie 2024
Situatia actuala este ceea ca din Romania in 89 , CINE CASTIGA ? Statul suveranist prin asa zis ” DICTATOR ” sau CORPORTISTUL in MARIONETA ” STATULUI ASA ZIS SUVERAN DEMOCRATIC ” Am vazut in Romania dupa 89 , vedem acum in 2024 , se pare ca vorba lui ” LAVROV ” acum dupa ce rusii s-au retras din SIRIA si oficial prin declaratia in cauza din EUROPA , ” fiecare dupa alegerea si discernamatul sau ” si fiecare supravituieste sau nu supravietuieste ca popor dupa alegerea lui , vorba biblica , aplica de rusii in declaratia politica prin Ministrul de Externe , Lavrov
De cand New York Times spune adevarul? ??