Părintele Justin Pârvu, iscusit duhovnic, spunea adeseori că de mare folos în relația sa iubitoare față de credincioși i-au fost suferința, nevoile și durerile prin care a trecut în închisoare și în viață, care i-au dat o înțelegere profundă a piscurilor, dar și a abisurilor ființei umane, a virtuților și a vulnerabilităților omului. Și, oricât de căzut ar fi acesta, de înrobit păcatelor, „omul trebuie iubit. Dar ca să-l iubești, trebuie să-l înțelegi. Dacă îl vezi căzut acolo, neapărat trebuie să gândești că trebuie să-i dai o mână de ajutor. Iubirea aproapelui este o lecție de iubire față de Dumnezeu. Dacă nu-l iubești pe cel de alături, dacă nu-l ajuți, nu ești capabil nici să-L iubești pe Dumnezeu”, notează pr. prof. univ. dr. Ioan C. Teșu, într-un editorial pentru Ziarul Lumina.
Om al iubirii curate și înalte, părintele Justin avea o înaltă concepție privind responsabilitatea preotului și a duhovnicului față de sufletele încredințate spre păstorire și mântuire. Mai ales în vremuri de întuneric ideologic și moral, de cădere a lumii în griji și ambiții materiale și materialiste, de relativizare a moralei și de răcire a credinței, duhovnicul este „omul lui Dumnezeu”, „glasul lui Dumnezeu”, din adâncul sufletului omului, vocea Părintelui ceresc, îndemnând la pocăință și mântuire.
Spovedania și Împărtășania – medicament pentru veșnicie
Cunoscând darurile cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om, prin actul creației, dar și păcatele în care acesta poate cădea, duhovnicul moldav a mărturisit neobosit dragostea lui Dumnezeu și puterea omului de îndreptare. Indiferent de mulțimea și gravitatea păcatelor săvârșite, omul rămâne făptura cea mai iubită a Creatorului, care îl cheamă și îl așteaptă la pocăință, întoarcere și mântuire. „Omul, spunea părintele Justin, chiar și în păcatele lui, nu este lipsit de harul lui Dumnezeu. Pentru că unde lipsește harul, lipsesc și omul, și divinitatea. Omul este o ființă care nu poate trăi izolată și fără ocrotire divină, pentru că altfel nu s-ar mai numi fiul lui Dumnezeu sau fiu al Tatălui ceresc. El, prin existența aceasta, poate să ducă o viață pe pământ într-o formă superioară, îndumnezeit sau cât mai aproape de divinitate, în care trebuie să se miște toată viața. Evident că harul crește sau descrește în viața omului, în măsura în care el lucrează virtutea sau păcatul. În măsura în care a dobândit virtutea se găsește în harul lui Dumnezeu, la înălțimea aceasta dorită de creator. Dacă, însă, omul acceptă să se lase pervertit și înjosit prin păcat, atunci harul lui Dumnezeu nu mai lucrează în toată plinătatea lui, pentru că este împiedicat de voința rea a omului. Noi colaborăm cu Dumnezeu atâta vreme cât ne aflăm în concordanță cu voința Lui. Dar în momentul în care noi nu ne mai aflăm în concordanță cu voința lui Dumnezeu, atunci ne cuprinde energia negativă a răului, care ne îndepărtează de har”.
Niciodată, însă, și indiferent de gravitatea păcatelor, omul nu trebuie să își piardă încrederea în mila lui Dumnezeu și în ajutorul duhovnicului său, căci „păcatul e păcat în orice vreme, oriunde în lume. Unde e omul e și păcatul. Dar și iertarea…! Dumnezeu nu lasă omul de izbeliște”.
- Europarlamentarul Gheorghe Piperea (AUR): Din fondurile UE pentru statele membre, suma de 93 de miliarde de euro se va lua pentru redresarea Ucrainei. Avertisment și din partea Corinei Crețu, fost comisar european: România va pierde destul de mulți bani din PNRR - 25 februarie 2025
- Președintele Franței, Emmanuel Macron: Europenii, dispuși să trimită trupe de menținere a păcii în Ucraina - 25 februarie 2025
- România a emis anul trecut cel mai mare volum de euro-obligațiuni din regiune. Ștefan Nanu, Trezoreria Statului: Este o sumă enormă! - 25 februarie 2025