Despre un sinucigaș, o damă de companie și un mediocru hăhăit

Sinuciderea este un pacat foarte grav, cel putin in spiritualitatea crestina europeana, nu este un act de onoare. Incep cu aceasta afirmatie, tocmai pentru a clarifica de la bun inceput cum trebuie privit gestul facut de condamnatul penal Nastase Adrian, care a intors arma spre propria persoana si a incercat sa evadeze din viata aruncandu-se inconstient spre iad.

[Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Criza, USL-ul şi Edmund Burke

Lumea noastră pare, pe ansamblu, întoarsă iremediabil către ceea ce e pieritor: către material. Omul de astăzi nu mai are întrebări legate de existenţă; nici măcar experienţele limită, cele de la pragul dintre viaţă şi moarte şi, mai mult, nici chiar moartea însăşi nu-l mai zdruncină: omul de astăzi are, în ceea ce priveşte existenţa doar certitudini: a fost conceput într-o bacterie, s-a născut dintr-o maimuţă păroasă şi este cumva, nu are importanţă cum, prin ceea ce adună, prin ceea ce consumă, prin satisfacere simţurilor, nepieritor.

De aceea trebuie să aibă. A avea este singurul verb conjugat astăzi de cei mai mulţi. A avea a devenit un verb existenţial. Singurele întrebări ale omului nostru sunt legate de cum, când şi cât din ameţitoarea ofertă a negustorilor de iluzii o să aibă.

Lumea noastră se desparte de trecut într-un mod agresiv, duşmănos: trecutul, înjositor, primitiv, necivilizat, inuman(ist), grosolan trebuie nimicit. El nu ne foloseşte la nimic, ba mai mult, ne complexează, ne tarează. Acolo găsim numai învăţături penibile, aberante despre cine suntem şi cum trebuie să ne comportăm. Trecutul este incorect politic, fundamentalist spiritual, desuet cultural. El este retrograd.

[Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Castelul din spatele cârciumii cotidiene

“Când Don Quijote le spune ţăranilor din cârciumă că sunt cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că ţăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo: iar cuvântul omenesc fiind şi “creator”, ca şi al Tatălui (Facerea 2,19) castelul cârciumă s-a şi făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e.” (N.Steinhardt – Jurnalul Fericirii)

[Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Un haiduc împotriva uitării românești

Acest cuvînt a fost rostit, în rezumat, la lansarea bucureşteană a volumului şi DVD-ului intitulate Să nu ne răzbunaţi! Mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia (Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2012), care a avut loc la Sala Rapsodia în seara de 19 mai a. c. şi în cadrul căruia au mai luat cuvîntul monahul Moise (alcătuitorul tulburătorului corpus documentar) şi maestrul Dan Puric (ca de obicei, gazdă exemplară şi complice încăpăţînat al „reacţiunii”). Îl postez aici în forma lui integrală, cu oarecare întîrziere, la sugestia mai multor cititori ai blogului (mai ales că unii dintre cei prezenţi la lansare au răspîndit prin tîrg percepţia lor personală, conform căreia eu mi-aş fi permis „teribilisme” şi „ireverenţiozităţi”, fiind chiar mai antipatic decît mi-am propus să fiu – şi/sau decît sînt de fapt, pentru multele mele păcate).  (R. C.)

[Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Vedere de pe Centură. Pontănacu a muşcat

“Eu v-am făcut, eu vă omor!”

(Adânca înţelepciune a poporului român)

E linişte din nou în patrie. Mihai Răzvan Ungureanu a fost înlăturat fiindcă le-a trântit bocilor uşa în nas când au cerut bani pentru primăriile lor. Ironia face că obiectivul Tăricelu le-a dat bani pentru campania trecută numai primarilor şi consilierilor de la PNL şi de la PSD.

[Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost


Nevoia unei regenerări sufleteşti

Valorile perene ale spiritului uman se descompun văzând cu ochii sub presiunea infernală a materiei, a tehnicii, a banului – stihii care domină de la A la Z mersul lumii de azi. Omul nu mai are răgaz pentru suflet, pentru ceea ce ţine de identitatea sa, de taina persoanei sale.

[Mai mult…]


Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost