Drama noastră demografică
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Sinuciderea este un pacat foarte grav, cel putin in spiritualitatea crestina europeana, nu este un act de onoare. Incep cu aceasta afirmatie, tocmai pentru a clarifica de la bun inceput cum trebuie privit gestul facut de condamnatul penal Nastase Adrian, care a intors arma spre propria persoana si a incercat sa evadeze din viata aruncandu-se inconstient spre iad.
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Lumea noastră pare, pe ansamblu, întoarsă iremediabil către ceea ce e pieritor: către material. Omul de astăzi nu mai are întrebări legate de existenţă; nici măcar experienţele limită, cele de la pragul dintre viaţă şi moarte şi, mai mult, nici chiar moartea însăşi nu-l mai zdruncină: omul de astăzi are, în ceea ce priveşte existenţa doar certitudini: a fost conceput într-o bacterie, s-a născut dintr-o maimuţă păroasă şi este cumva, nu are importanţă cum, prin ceea ce adună, prin ceea ce consumă, prin satisfacere simţurilor, nepieritor.
De aceea trebuie să aibă. A avea este singurul verb conjugat astăzi de cei mai mulţi. A avea a devenit un verb existenţial. Singurele întrebări ale omului nostru sunt legate de cum, când şi cât din ameţitoarea ofertă a negustorilor de iluzii o să aibă.
Lumea noastră se desparte de trecut într-un mod agresiv, duşmănos: trecutul, înjositor, primitiv, necivilizat, inuman(ist), grosolan trebuie nimicit. El nu ne foloseşte la nimic, ba mai mult, ne complexează, ne tarează. Acolo găsim numai învăţături penibile, aberante despre cine suntem şi cum trebuie să ne comportăm. Trecutul este incorect politic, fundamentalist spiritual, desuet cultural. El este retrograd.
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
“Când Don Quijote le spune ţăranilor din cârciumă că sunt cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că ţăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo: iar cuvântul omenesc fiind şi “creator”, ca şi al Tatălui (Facerea 2,19) castelul cârciumă s-a şi făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e.” (N.Steinhardt – Jurnalul Fericirii)
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Acest cuvînt a fost rostit, în rezumat, la lansarea bucureşteană a volumului şi DVD-ului intitulate Să nu ne răzbunaţi! Mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia (Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2012), care a avut loc la Sala Rapsodia în seara de 19 mai a. c. şi în cadrul căruia au mai luat cuvîntul monahul Moise (alcătuitorul tulburătorului corpus documentar) şi maestrul Dan Puric (ca de obicei, gazdă exemplară şi complice încăpăţînat al „reacţiunii”). Îl postez aici în forma lui integrală, cu oarecare întîrziere, la sugestia mai multor cititori ai blogului (mai ales că unii dintre cei prezenţi la lansare au răspîndit prin tîrg percepţia lor personală, conform căreia eu mi-aş fi permis „teribilisme” şi „ireverenţiozităţi”, fiind chiar mai antipatic decît mi-am propus să fiu – şi/sau decît sînt de fapt, pentru multele mele păcate). (R. C.)
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Această ultimă schimbare de guvern ne-a adus o noutate: Opoziţia există şi se manifestă. Ea a reuşit ceea ce nu au reuşit niciuna din opoziţiile parlamentare de până acum: să schimbe doi miniştri în câteva zile.
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
“Eu v-am făcut, eu vă omor!”
(Adânca înţelepciune a poporului român)
E linişte din nou în patrie. Mihai Răzvan Ungureanu a fost înlăturat fiindcă le-a trântit bocilor uşa în nas când au cerut bani pentru primăriile lor. Ironia face că obiectivul Tăricelu le-a dat bani pentru campania trecută numai primarilor şi consilierilor de la PNL şi de la PSD.
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Valorile perene ale spiritului uman se descompun văzând cu ochii sub presiunea infernală a materiei, a tehnicii, a banului – stihii care domină de la A la Z mersul lumii de azi. Omul nu mai are răgaz pentru suflet, pentru ceea ce ţine de identitatea sa, de taina persoanei sale.
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Prietenul Marcel Bouroş, creştin lucrător, om de mare calitate sufletească şi foarte implicat în viaţa cetăţii, s-a decis să încerce să schimbe Constanţa, oraşul în care locuieşte de aproape o viaţă.
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost