„Rusia înfometată: acțiunea umanitară europeană în documente din arhivele românești, 1919-1923” (Editor Vadim Guzun, Târgu Lăpuş, Editura Galaxia Gutenberg, 2012, 663 pagini) este cea de a treia lucrare din seria „Afaceri Orientale”, iniţiată sub egida Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române. Documentele identificate în Arhivele Naţionale ale României şi în cele ale Ministerului Afacerilor … [Mai mult…]
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Procurorii au descoperit sute de cazuri de voturi multiple şi de voturi date în numele unor persoane care nu au mers la referendumul pentru demiterea preşedintelui. Ei cercetează frauda, cum au făcut şi cu alte ocazii, dar se mişcă mai repede şi mai bine decît de obicei. Suficient pentru a deveni suspecţi.
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Dacă eşti prost, mai bine taci. Dacă nu ştii engleza, mai bine vorbeşti româneşte. Dacă nu ai stofă de Preşedinte nu te aşezi pe scaunul acestuia pentru că te înţeapă, te face să te mişti continuu, dezordonat, să viermuieşti, să dai din mâini ca să acoperi golurile de idei şi de cuvinte, chiar să hăhăi, ca cel căruia i-ai uzurpat acest scaun, să pari o precupeaţă toantă şi intimidată de cei din faţa ei (şi pe care doar distanţa prea mare te opreşte de la a-i bate mârlăneşte pe spate), dar mai ales de cea care a ajuns să fie.
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Ascunsă de fumul dens și înăbușitor al scandalului politic, finalizarea negocierilor dintre Guvenul României și ”Troika” (FMI, BM, CE) – caracterizată a fi un succes de ministrul Finanţelor, Florin Georgescu – reprezintă un element important pentru orice demers sincer și obiectiv de înțelegere în perspectivă a situației reale din România.
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Trăiesc senzaţia că m-am transformat, fără voia mea, din cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, într-un locatar de bordel. Sunt martor neputincios la violul practicat de câţiva venetici care călăresc trupul României în văzul întregii Europe, luptându-se între ei pentru a obţine satisfacţia deplină că ţara le este, în sfârşit, supusă, sleită de puteri, tocmai bună pentru a fi vândută primului amator de chilipiruri.
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Sinuciderea este un pacat foarte grav, cel putin in spiritualitatea crestina europeana, nu este un act de onoare. Incep cu aceasta afirmatie, tocmai pentru a clarifica de la bun inceput cum trebuie privit gestul facut de condamnatul penal Nastase Adrian, care a intors arma spre propria persoana si a incercat sa evadeze din viata aruncandu-se inconstient spre iad.
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Lumea noastră pare, pe ansamblu, întoarsă iremediabil către ceea ce e pieritor: către material. Omul de astăzi nu mai are întrebări legate de existenţă; nici măcar experienţele limită, cele de la pragul dintre viaţă şi moarte şi, mai mult, nici chiar moartea însăşi nu-l mai zdruncină: omul de astăzi are, în ceea ce priveşte existenţa doar certitudini: a fost conceput într-o bacterie, s-a născut dintr-o maimuţă păroasă şi este cumva, nu are importanţă cum, prin ceea ce adună, prin ceea ce consumă, prin satisfacere simţurilor, nepieritor.
De aceea trebuie să aibă. A avea este singurul verb conjugat astăzi de cei mai mulţi. A avea a devenit un verb existenţial. Singurele întrebări ale omului nostru sunt legate de cum, când şi cât din ameţitoarea ofertă a negustorilor de iluzii o să aibă.
Lumea noastră se desparte de trecut într-un mod agresiv, duşmănos: trecutul, înjositor, primitiv, necivilizat, inuman(ist), grosolan trebuie nimicit. El nu ne foloseşte la nimic, ba mai mult, ne complexează, ne tarează. Acolo găsim numai învăţături penibile, aberante despre cine suntem şi cum trebuie să ne comportăm. Trecutul este incorect politic, fundamentalist spiritual, desuet cultural. El este retrograd.
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
“Când Don Quijote le spune ţăranilor din cârciumă că sunt cu adevărat într-un castel, el e smintit pentru că ţăranii sunt în cârciumă cât timp se socotesc a fi acolo: iar cuvântul omenesc fiind şi “creator”, ca şi al Tatălui (Facerea 2,19) castelul cârciumă s-a şi făcut. Cârciumă l-ai numit, cârciumă e.” (N.Steinhardt – Jurnalul Fericirii)
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost
Un simpozion ştiinţific care să marcheze 200 de ani de la un eveniment tragic, cu efecte multiplicate în timp, nu poate fi o întreprindere diletantă, cu o organizare superficială. Mai ales că urmau a se întâlni istorici din 10 ţări, care în comunicările lor intenţionau să atingă subiecte foarte diverse, presărate pe o cronologie de trei secole.
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost