Adaos la «Cartea Mărturisitorilor». Dumitru Cristea sau poezia ca destin
I N-am avut bucuria să-l cunosc pe Dumitru Cristea (1927-2000) față către față, dar am auzit de timpuriu despre el de la foștii săi camarazi și l-am păstrat în conștiința mea ca pe o legendă a închisorilor, atît pentru memoria sa prolifică, de care rămîne pe veci legată posteritatea lui Radu Gyr [1], cît și … [Mai mult…]
Ne puteți urmări și pe Telegram: https://t.me/RevistaRost