Claudiu Târziu avertizează: Guvernul Niculescu pregătește un mecanism care riscă să transforme combaterea dezinformării în control asupra presei

Premierul Luca Niculescu a anunțat înființarea unui Fond Național pentru Reziliență Informațională și a unui mecanism guvernamental împotriva manipulării informaționale. Deși a dat asigurări că noua structură nu va avea atribuții de cenzură, europarlamentarul Claudiu Târziu avertizează asupra riscului ca finanțarea publică să devină un instrument de influențare a presei și a dezbaterii puGuvernul vrea să finanțeze verificarea informațiilor și proiecte de educație media

Guvernul vrea să finanțeze verificarea informațiilor și proiecte de educație media

În discursul susținut în Parlament, la 20 octombrie 2026, înaintea votului de învestire, premierul Luca Niculescu a anunțat crearea unui mecanism de răspuns la manipulările informaționale externe și a unui Fond Național pentru Reziliență Informațională.

Potrivit programului de guvernare, fondul ar urma să finanțeze proiecte de educație media, digitală și civică, prin proceduri competitive, cu un buget anual plafonat.

În discursul său, Niculescu a făcut referire și la verificarea faptelor și la sprijinirea presei locale independente.

Premierul a insistat că mecanismul guvernamental nu va avea atribuții de cenzură.

Dar această precizare nu a înlăturat îngrijorările privind independența presei și limitele intervenției statului în spațiul informațional.

Claudiu Târziu: Cine stabilește adevărul atunci când statul plătește?

Europarlamentarul Claudiu Târziu critică dur inițiativa și atrage atenția asupra pericolului ca instituțiile publice să dobândească o influență disproporționată asupra informațiilor care ajung la cetățeni.

În opinia sa, problema fundamentală nu este existența dezinformării, ci cine primește autoritatea de a o identifica și ce instrumente are la dispoziție.

Dacă Guvernul finanțează organizațiile care verifică informațiile și, în același timp, susține financiar instituții de presă, apar întrebări legitime despre criteriile de selecție, independența beneficiarilor și posibilele conflicte de interese.

Târziu avertizează că un asemenea mecanism poate crea dependență financiară și poate favoriza publicațiile apropiate de perspectiva puterii.

Aceasta este o critică politică privind riscurile inițiativei, nu dovada că fondul a fost deja folosit pentru cenzurarea unor opinii.

Constituția interzice explicit cenzura

Articolul 30 alineatul (2) din Constituția României stabilește: „Cenzura de orice fel este interzisă.”

Același articol protejează libertatea de exprimare și libertatea presei.

Garanția constituțională este esențială într-o societate democratică, în care cetățenii trebuie să poată critica Guvernul, instituțiile publice și deciziile politice fără teama unor sancțiuni arbitrare.

Combaterea dezinformării nu este, în sine, echivalentă cu cenzura. Verificarea independentă a faptelor, educația media și demontarea informațiilor false pot contribui la o dezbatere publică mai bine informată.

Problema apare atunci când autoritățile dobândesc puterea de a favoriza anumite opinii, de a marginaliza criticii sau de a condiționa finanțarea de conformarea editorială.

De aceea, diferența dintre protejarea spațiului informațional și controlul politic asupra informației trebuie stabilită prin reguli clare, nu doar prin declarații de intenție.

Presă independentă, finanțată de Guvern? O contradicție care trebuie explicată

Independența editorială presupune libertatea unei redacții de a investiga și critica inclusiv instituțiile care dețin puterea.

Finanțarea publică a presei nu dovedește automat lipsa independenței. Există modele în care fondurile sunt distribuite prin mecanisme transparente și independente de decizia politică.

Totuși, atunci când Guvernul decide direct sau indirect cine primește bani, există riscul ca finanțarea să fie percepută ca recompensă pentru o anumită orientare editorială.

De aceea, proiectul anunțat de Niculescu ridică întrebări care trebuie lămurite înainte de înființarea fondului:

– Cine va decide ce organizații și publicații primesc finanțare?
– Cine va numi persoanele responsabile de evaluarea proiectelor?
– Vor putea beneficia de finanțare și publicațiile care critică dur Guvernul?
– Vor exista criterii publice, verificabile și posibilitatea contestării deciziilor?
– Cum va fi garantată independența editorială a beneficiarilor?

Fără răspunsuri clare, există riscul ca un instrument prezentat drept sprijin pentru informare să devină un mecanism de influență politică.

 Un proiect inspirat de politicile europene

Programul de guvernare precizează că fondul propus este aliniat obiectivelor Scutului European pentru Democrație.

Această legătură confirmă că inițiativa românească se înscrie într-o direcție europeană mai amplă privind combaterea ingerințelor informaționale și consolidarea rezilienței democratice.

Pentru Claudiu Târziu, tocmai această abordare ridică semne de întrebare.

Europarlamentarul consideră că, sub pretextul protejării cetățenilor împotriva manipulării, se poate ajunge la instituționalizarea unor mecanisme de control asupra dezbaterii publice.

O asemenea evoluție ar fi cu atât mai gravă dacă autoritățile ar ajunge să trateze criticile politice sau opiniile incomode drept dezinformare.

Deocamdată, documentele publice descriu un mecanism de analiză și finanțare, fără atribuții declarate de moderare a conținutului. Eventualele abuzuri trebuie evaluate în raport cu forma finală a reglementărilor și cu modul concret de aplicare.

 România are nevoie de transparență, nu de un arbitru guvernamental al adevărului

Există soluții pentru combaterea dezinformării care nu presupun subordonarea informației față de puterea executivă.

Autoritățile trebuie să publice rapid datele de interes public, să corecteze transparent propriile erori și să răspundă argumentat informațiilor false.

Orice finanțare destinată presei sau educației media trebuie administrată prin mecanisme independente, cu beneficiari și sume publice, criterii obiective și controale împotriva conflictelor de interese.

Totodată, trebuie garantat explicit că opiniile politice, criticile la adresa Guvernului și investigațiile jurnalistice nu pot fi sancționate doar pentru că sunt incomode.

Credibilitatea instituțiilor se construiește prin adevăr, competență și responsabilitate, nu prin monopolizarea verificării informațiilor.

 Libertatea presei nu poate depinde de bunăvoința puterii

Claudiu Târziu amintește experiența cenzurii din perioada comunistă și avertizează că orice tentativă de control asupra exprimării trebuie privită cu maximă vigilență.

Comparația are rolul unui avertisment politic și istoric, nu stabilește că mecanismul anunțat de Guvern ar fi identic cu instituțiile de cenzură ale regimului comunist.

Întrebarea esențială rămâne însă legitimă: poate Guvernul să finanțeze verificarea informațiilor și presa fără să influențeze ceea ce acestea publică?

Răspunsul trebuie oferit prin garanții juridice, independență instituțională și transparență deplină.

Într-o democrație, Guvernul nu trebuie să fie arbitrul adevărului. Trebuie să fie primul obligat să spună adevărul și să accepte critica.