Aproape 38% dintre români nu pot acoperi o cheltuială neprevăzută. Ce arată noile date Eurostat

O reparație urgentă, o problemă medicală sau un aparat electrocasnic stricat pot transforma bugetul unei familii într-o criză. Pentru mai mult de o treime dintre români, o cheltuială neprevăzută nu este un inconvenient minor, ci o problemă financiară greu de depășit.

Datele publicate de Eurostat la 11 noiembrie 2026 arată că 37,8% din populația României nu putea face față unor asemenea cheltuieli în 2025. Media Uniunii Europene era de 29,2%.

Dincolo de cifre, indicatorul descrie fragilitatea financiară a gospodăriilor și distanța dintre veniturile curente și sentimentul real de siguranță.

 Ce a măsurat Eurostat și unde se află România

Comunicatul Eurostat publicat miercuri, 11 noiembrie, prezintă un indicator al securității economice: proporția persoanelor care trăiesc în gospodării incapabile să suporte, din resurse proprii, o cheltuială neașteptată de o valoare stabilită statistic.

Nu este vorba despre numărul persoanelor care au contractat un credit, nici despre o statistică a falimentelor personale. Este un indicator al capacității financiare de rezervă.

Pentru România, ponderea de 37,8% depășește media europeană cu 8,6 puncte procentuale.

România se află printre cele cinci state cu cele mai ridicate ponderi, după Grecia, Letonia, Bulgaria și Lituania. Grecia înregistrează 50,5%, Letonia 43,7%, iar Bulgaria 42,4%.

La polul opus se află Țările de Jos, cu 15,3%, și Malta și Cehia, ambele cu 18,7%.

Aceste comparații nu spun că toate gospodăriile dintr-o țară au aceleași probleme. Ele arată cât de răspândită este lipsa unei rezerve financiare suficiente pentru un șoc neașteptat.

 De ce un salariu nu garantează siguranța financiară

A avea un venit lunar nu înseamnă automat a dispune de economii. O familie poate achita chiria, utilitățile, transportul și hrana, dar să nu mai rămână cu nimic pentru o urgență.

Situația devine mai dificilă atunci când veniturile sunt neregulate, când există persoane dependente în gospodărie sau când o parte importantă din buget merge către rate.

Indicatorul Eurostat nu explică singur care dintre aceste cauze domină în România. El semnalează însă rezultatul: o parte mare a populației are o marjă financiară prea mică.

În mediul rural, vulnerabilitatea poate fi legată de venituri sezoniere și de accesul limitat la locuri de muncă bine plătite. În orașe, chiriile și costurile locuirii pot absorbi o parte semnificativă din venituri.

Pentru familiile cu copii, cheltuielile cu educația, sănătatea și îngrijirea adaugă presiune.

Acestea sunt mecanisme economice posibile, nu concluzii cauzale demonstrate de comunicatul Eurostat. Pentru a le cuantifica ar fi necesare date separate, pe tipuri de gospodării și niveluri de venit.

La nivelul Uniunii, ponderea populației incapabile să acopere o cheltuială neprevăzută a coborât de la 30% în 2024 la 29,2% în 2025.

Eurostat consemnează și o reducere de 8,2 puncte procentuale față de 2015. Este o îmbunătățire reală a indicatorului european, dar nu înseamnă că toate țările au progresat în același ritm.

Diferența dintre Grecia și Țările de Jos depășește 35 de puncte procentuale.

Această dispersie ridică o întrebare esențială pentru politicile publice: de ce aceeași piață europeană produce niveluri atât de diferite de reziliență financiară?

Răspunsul probabil combină structura veniturilor, productivitatea, protecția socială, costurile locuirii și distribuția economiilor.

Niciunul dintre acești factori nu poate fi declarat explicația unică doar pe baza indicatorului publicat miercuri. Tocmai de aceea comparațiile internaționale ar trebui folosite pentru întrebări și evaluări, nu pentru etichete aplicate populației.

 Ce nu înseamnă procentul de 37,8%

Cifra nu arată că 37,8% dintre români sunt șomeri, că nu își plătesc facturile sau că nu dețin locuințe.

Nu măsoară nici valoarea exactă a economiilor personale. Mai ales, nu trebuie confundată cu rata sărăciei, calculată prin alte metodologii.

Un angajat cu venit relativ stabil poate avea dificultăți la o cheltuială mare, după cum o persoană cu venit modest poate dispune de sprijin familial sau de economii acumulate.

Interpretarea corectă este mai puțin spectaculoasă, dar mai importantă: numeroase gospodării nu au capacitatea de a absorbi rapid un șoc financiar.

Această vulnerabilitate poate produce efecte în lanț. O reparație amânată poate deveni mai costisitoare; o problemă de sănătate netratată la timp poate afecta capacitatea de muncă; un împrumut scump poate împinge bugetul familiei într-un dezechilibru de durată.

Aceste consecințe sunt riscuri posibile, nu evenimente demonstrate pentru fiecare persoană inclusă în statistică.

 Ce ar trebui să urmărească autoritățile

O politică serioasă nu se reduce la un ajutor ocazional și nici la un apel generic la economisire.

Este necesară analiza veniturilor disponibile după cheltuielile obligatorii, a costurilor locuirii, a accesului la servicii medicale și a riscurilor suportate de familiile cu copii.

Statul poate evalua dacă sprijinul social ajunge la gospodăriile cu vulnerabilitate ridicată și dacă procedurile de acordare sunt suficient de simple.

În paralel, stabilitatea fiscală și condițiile favorabile investițiilor pot contribui la creșterea veniturilor, dar rezultatele nu apar automat.

Pentru gospodării, constituirea unui fond de urgență este o țintă utilă atunci când veniturile permit acest lucru.

Recomandarea devine însă nerealistă dacă este formulată fără a ține cont de faptul că unele familii nu reușesc să acopere integral cheltuielile lunare.

În cazul lor, problema este una de venit disponibil și de acces la servicii, nu doar de disciplină financiară.

 Întrebarea care rămâne după statistici

România nu are nevoie doar de o medie salarială mai bună, ci și de gospodării capabile să traverseze o lună dificilă fără să intre într-o spirală a datoriilor.

Datele Eurostat oferă un reper clar pentru evaluarea politicilor economice și sociale: 37,8% este o proporție prea mare pentru a fi ignorată.

Evoluția din anii următori va arăta dacă majorările de venituri și schimbările economice se transformă în siguranță concretă pentru familii.

Până atunci, cifra trebuie citită ca un avertisment statistic, nu ca un verdict despre caracterul sau priceperea românilor.